Norica Nicolai, dealer de armament

Publicat la: 2008-01-28 în categoria Actualitate | Autor: Simona Fica / George Roncea | Sursa: Ziarul ZIARUL
Refuzul categoric al presedintelui Basescu de a o numi pe Norica Nicolai în functia de ministru al Justitiei are resorturi ce tin de siguranta nationala. Aceasta ipoteza a fost prezentata in exclusivitate de cotidianul ZIARUL inca de la inceputul „scandalului Norica”. Suntem in masura sa completam datele „dosarului Norica” cu elemente noi, prezentate in premiera, de o gravitate exceptionala, in opinia noastra. Senatorul PNL Norica Nicolai a participat, alaturi de sotul sau, Cornel, în calitate de administrator al societatii Prodigo SA, la operatiuni legate de traficul cu arme catre Iran, si nu numai.
Activitatea Noricai Nicolai este deja, spun sursele noastre, în atentia unor servicii secrete ale unor tari straine, ca urmare a încalcarii unor legi privitoare la comertul si transportul rachetelor tip „2K12M3”. Familia senatorului PNL este implicata în trafic cu armament, alaturi de nume selecte, de la liberalul, actualul ministru al Sanatatii, Eugen Nicolaescu, la Omar Hayssam, Shimon Nahor, colonelul Costica Laptes, sefi importanti din Ministerul Apararii, Serviciul Român de Informatii si Serviciul de Informatii Externe. Implicarea Noricai Nicolai în traficul cu rachete de tip „2K12M3” a debutat, conform surselor din cadrul Directiei Generale de Informatii ale Armatei si SIE, solicitate de cotidianul ZIARUL „la doi ani dupa ce câtiva generali militari români încheiasera un contract ilegal cu traficanti de arme din Teheran, prin care partea româna se obliga, contra unor sume ametitoare, sa livreze armanent Iranului” printr-o combinatie care implica doua filiere: cea israeliana a lui Shimon Naor (Simon Herscovici, nascut la Galati) si cea siriana, cu aportul lui Omar Hayssam.
„Teroristul“ Hayssam, afaceri cu Israelul
Numele lui Shimon Nahor a devenit mai cunoscut dupa esecul afacerii „Tigareta 2“, cand Dumitru Popescu, co-proprietar si director, al firmei de transport aerian (Quick Aero-Service) implicata în contrabanda, a fost arestat si condamnat. Firma lui Dumitru Popescu efectua zboruri de contrabanda cu armament pe ruta Bucuresti (Otopeni)-Khartoum, zboruri pentru care Shimon Nahor a ordonat plati din Geneva, semnate cu numele Herscovici Simon. Herscovici Simon aparea drept asociat al lui Dumitru Popescu transportatorul „Tigaretei 2“ , în firma Star Wings International SA si in off-shore-ul cipriot Ocean Rack Shipping Company.
Shimon Nahor, partenerul lui Hayssam
Herscovici Simon era insa doar una dintre identitatile legendare ale vice-amiralului israelian Shimon Nahor, unul dintre principalii pioni ai Israelului, implicat in operatiunile de trafic cu armament. Nahor a fost condamnat la 11 ani de inchisoare de instantele din Romania, insa Israelul refuza sa-l extradeze. Fost comandant de nava, din ’93, Nahor s-a implicat in comertul cu armament din Romania. În anturajul lui Nahor apareau lt. col. Hary Ene din S.R.I., Kuki Borislavski (legatura si consilier al ministrului PD-ist al Apararii, Victor Babiuc, si cumnat al lui Petre Roman), dar si un sef al Directiei de Înzestrare a Armatei române (implicat si el în afacerea Tigareta 1) si marele urmarit de astazi, celebrul terorist Omar Hayysam. Omar este nepotul lui Mahmoud Farzat, cadru militar in cadrul serviciului de informatii al Armatei siriene, subordonat in mare masura serviciilor sovietice, rezident pentru Europa de Est, ofiter de legatura între Moscova, Bucuresti si Damasc. Mahmoud provenea dintr-o familie importanta in Siria, fiind nepot al fostului ministru al Apararii din Siria de la sfarsitul anilor ‘80. Farzat a fost trimis în misiune in România înainte de 1989, consolidandu-si o legenda operativa sub acoperirea de om de afaceri implicat in contracte cu statul comunist. A penetrat cercurile puterii politice din România, iar dupa 1990 a fost “preluat” din mers de regimul Iliescu. Cel caruia i-a predat postul a fost Omar Hayssam, dupa ce i-a pregatit intrarile la nivel politic si i-a consolidat legaturile la nivel informativ cu serviciile post-decembriste. Intre reteaua siriana si Israel exista, vom vedea, legaturi interesante, in pofida aparentei dispute dintre sirieni si evrei. Presa israeliana a prezentat conexiunile israeliene in afacerea Omar Hayssam mediate de un controversat avocat israelian, Mordechai Tzivin, care a pretins ca Omar si-ar fi negociat salvarea, in schimbul unor informatii importante pentru Mossad, serviciul de informatii israelian.
NORICA Nicolai - partenera cu Nahor si Hayssam
1997 este anul în care se înfiinteaza celebra societate Prodigo SA (care se ocupa, oficial, de preluarea serviciilor externalizate din industria de aparare a României, iar neoficial, cu trafic de armament). Actionariatul pestrit – tinut la secret pâna acum (col. Costica Laptes, Cornel Nicolai, liberalii Norica Nicolai si Eugen Nicolaescu, Shimon Naor, Ion Busuioc – interpusul lui Nahor în firmele din Panama, Cipru, Rusia si Republica Moldova, Dan Mocanescu, lider de sindicat din industria de armament, col. Nemteanu – fost director ROMARM Arsenalul Armatei, col. Samoila Stoica – atunci în Directia Speciala a Guvernului, si celebrul terorist de azi Omar Hayssam) – arata ca miza depasise demult orgoliile de partid, iar legea sigurantei nationale era încalcata flagrant de cei implicati în Prodigo, cu binecuvântarea lui Harnagea si Georgescu. Banii rezultati erau apoi „spalati” fie prin alte firme de tip suveica din România ale familiei Nicolai (pe care le vom prezenta detaliat în numerele viitoare), fie prin cele doua ONG-uri ale lui Dan Mocanescu, dar, mai ales, prin Armitech Company Ltd (Panama), Armipex Highlech Ltd (Cipru) – off-shorr-urile lui Nahor, si firma Saltech (cu patru actionari: Nahor, Hayssam, Ion Busuioc si Laptes, precum si trei subsidiare, în Cipru, Rusia si Modova). Firma Prodigo SA, administrata de doamna Nicolai, avea sediul acasa la Dan Mocanescu (cunoscut si drept un apropiat al “profesorului” Virgil Magureanu).
Rachetele pentru Israel
Un alt personaj de varf al filierei israeliene implicate in Romania este si Eliezer (Eli) Pincu, angajat al Ministerului Apararii israelian inca din 1970, sef al misiunii militare de la Paris a Ministerului israelian al Apararii. Pincu este un apropiat al lui Shimon Nahor, fiind si el nascut tot la Galati, si s-a ocupat prioritar cu sustinerea sistemului militar al Chinei, prin intermediul consilierilor si a furniturilor militare israeliene. In 5 iunie 2006 Pincu a fost numit sef al “Defense Export Control Division” din Ministerul Apararii israelian. Eli Pincu a reusit o operatiune remarcabila in Romania, fiind cel care a izbutit obtinerea, in beneficiul Israelului, a unei livrari de cateva sute de rachete cu raza medie de actiune, operativ-tactice de tip SCUD, modernizate la Aerofina, cu tot cu masinile de incarcare si instalatiile de lansare fabricate la Teius si Ineu. Operatiunea a fost supravegheata personal de Eli Pincu in 1995, pe atunci sef al Directorarului de Securitate al Ministerului Apararii din Israel, iar rachetele au fost scoase din Romania prin linia de transport naval israelian ZIM, ce opera din portul Constanta. La vremea aceea, de comertul cu arme prin Romarm si Romtehnica se ocupau generalul Popa Florentin, Costica Laptes, generalul Gabroveanu, Lungu, contraamiralul Raducanu dar si fratele lui Vadim Tudor, colonelul Marcu. Anul 1995 a fost un an fast pentru afacerile cu armament. Din anul 1995 partea romana a executat, pâna la finele anului 1996, nu mai putin de 11 transporturi de rachete. Ultimele doua transporturi, dupa cum reiese din documente, au fost în data de 29 septembrie si respectiv 10 decembrie 1996, prin compania aeriana MIRAVIA (aceeasi implicata si în afacerea „Tigareta II”), rachetele fiind transportate, în ambele cazuri, cu acelasi avion, de tip Boeing 707, înmatriculat J6-SLF. Din diverse motive, traficul a fost suspendat, partile convenind sa fie reluat în anul 1997.
TRAFIC SUB NASUL SERVICIILOR
Pâna în anul 1998 se mai fac, cu sprijinul si al Noricai Nicolai (presedinta Consiliului de Administratie al Prodigo SA), înca sase transporturi aeriene, ruta Podgorita Otopeni – Teheran, via Libia, cu rachete de tip “2K12M3”, Boeing-urile fiind parcate la UM 1262 (platforma militara de încarcat rachete). În premiera, ZIARUL prezintadovada indubitabila a unui asemenea transport: cel din data de 1 martie 1998. Este ziua în care, din Otopeni, decoleaza un avion Boeing 707 (coincidenta sau nu, tocmai cel folosit de North, în anul 1980, în operatiunea Iran-Contra) înmatriculat – dupa cum arata documentul Airport Sheet (vezi facsimil) – EL-JNS. Pentru necunoscatori, EL înseamna Liberia. În acelasi “Airport Sheet” este trecuta si compania aeriana care s-a ocupat de transportul rachetelor, nimeni alta decât SKY-Air, proprietatea lui Bout, un apropiat al lui Nahor (si derivata din firma-mama din SUA, Air Service Charter). Banda progresiva a organului de control al traficului aerian arata si ea un alt amanunt important: si anume numarul „8226”. Pentru edificarea cititorilor, mentionam ca acesta este un numar de cod folosit în cazul avioanelor care transporta „marfa speciala armament” (numerele de programare militara acordate de Ministerul Apararii în cazul avioanelor care transporta rachete încep de la nr. 8001 si se termina cu 8999). Cursa a fost inregistrata in Registrul de Zbor ca fiind, dupa cum reiese din documente, „RRM 502”, iar numarul de programare militara este „3157”. Întorcându-ne la documentul “Airport Sheet”, se observa ca la rubrica “Remarks” este trecut locul de parcare (si anume “Parking Military Area”, adica “parcat la platforma militara”). Pe de alta parte, în caseta aeroportului de destinatie apare inscriptionarea “OIII” ceea ce, decriptat inseamna “Teheran”, iar ca firma livratoare… Prodigo). Pâna la urma, ce era firma Prodigo? Radiata imediat dupa ultimul transport ilegal cu armament pentru Iran, Prodigo a avut, înca de la înfiintare, în anul 1997, o dubla calitate cel putin dubioasa, fiind singura societate din tara care a functionat si ca o reuniune de sindicate din sistemul de aparare a tarii, dar si ca un… SRL. Oficial, s-a înfiintat în urma întelegerii dintre anumiti lideri ai sindicatelor din aparare si directori ai regiei ROMARM, pentru “preluarea de capacitati externalizate din industria de armament a României, la pachet”. Neoficial, Prodigo s-a ocupat atât de licitatii trucate ale unor importante obiective militare, cât mai ales, spun sursele ZIARUL, de trafic cu rachete tip „2K12M3”.
CARACATITA NORICAI NICOLAI
Actualul senator al României – Norica Nicolai – nu mai poate nega implicarea sa directa în afacere, atâta vreme cât a fost chiar presedinta Consiliului de Administratie al Prodigo, stiind foarte bine cam ce “obiect de activitate” are societatea. Pe de alta parte, membrii fondatori ai Prodigo au fost, la rândul lor, implicati în diverse ilegalitati, de la trafic de arme, pâna la fals si înselaciune. Unul dintre acestia este Ion Busuioc, recent cercetat de catre procurorul DIICOT Ciprian Nastasiu tocmai pentru trafic de armament.
Din toata suveica, lipsea însa o veriga. Sursele ZIARUL au dezvaluit-o însa: este vorba despre generalul Dumitru Badescu, fost sef al sectiei care se ocupa de problemele din economie din cadrul Serviciul Român de Informatii, si el, în prezent, membru de marca al PNL. În ceea ce îl priveste pe colonelul Costica Laptes (fost director la Romtehnica), acesta a fost seful lt. colonelului Marcu Tudor, fratele presedintelui PRM Corneliu Vadim Tudor (care, tot în anul 1997, a vizitat Teheranul de mai multe ori, scopul vizitei fiind “secret”) si, în acelasi timp, a detinut actiuni la o firma panameza a lui Shimon Nahor (el fiind actionar si la firmele din Rusia si Republica Moldova ale traficantului Vladimir Siminiuc, cel care este acum implicat în scandalul “agentura FSB”). De legaturi cu aceasta agentura este suspectata, în prezent, si Norica Nicolai, ceea ce este probat si de notele SRI scoase la iveala anul trecut. Legatura politica dintre Moscova si Bucuresti via Chisinau a fost perfectata si prin contributia Noricai Nicolai si a lui Teodor Melescanu, consiliati, amandoi, de acelasi personaj controversat, Iulian Chifu, conectat de ani buni la problematica de securitate pe spatiul estic.